Priveşti oala din faţa ta şi te simţi ca un pictor în faţa unei pânze albe, pe care urmează să o înnobileze cu geniul său creativ... Da, în bucătărie eşti un artist, eşti complet liber să experimentezi, să te joci, să fii tu însuţi, să-ţi pui profund amprenta asupra meniurilor gătite.

   Pe cap porţi o bonetă de maestru bucătar, pe care prietenii tăi ţi-au dăruit-o cu câteva zile în urmă, ca semn de recunoştinţă pentru talentul tău în bucătărie. Îţi stă foarte comic cu ea pe cap, nu te face să te simţi „mai bucătar”, însă te face să zâmbeşti când o porţi. Ciudat este însă faptul că nu te consideri deloc un maestru bucătar şi niciodată nu ai gătit ca să-ţi demonstrezi talentul.

   Dacă stai bine să te gândeşti, nici măcar nu-ţi aminteşti proporţiile exacte ale ingredientelor pe care le amesteci în mâncare... Faci totul aşa cum îţi dictează instinctul, dai savoare mâncării în funcţie de starea ta de moment, nu e o regulă fixă... Deşi urmezi, în mare, anumite reţete, ştii prea bine că secretul e în micile detalii, în micile adaosuri pe care le aduci reţetei originale, prin prisma propriului tău gust.

   Pentru tine a găti e asemeni unui dans în care improvizezi paşii pe măsură ce dansezi, urmărind ritmul muzicii cu stricteţe, însă mişcându-te pe măsură ce simţi muzica şi o interpretezi în felul tău... Te mişti lejer prin bucătărie, cunoşti locul fiecărui ingredient în parte, locul fiecărei linguri, farfurii, oale...

   Bucătăria e tărâmul pe care eşti stăpân, un tărâm care îţi oferă libertate, inspiraţie, bună dispoziţie. Te simţi bine, eşti relaxat, liniştit. Ai aşezat din timp ingredientele pe masă. Totul e pregătit.

   Zâmbind, începi să amesteci ingredientele în oală. Te mişti cu lejeritate, în paşi de dans, estimând vizual cantităţile folosite. Amesteci uşor compoziţia şi o pui la foc. Pe măsură ce aceasta fierbe, adaugi „micile secrete” în funcţie de gustul acesteia. Sorbi cu plăcere aburul aromat de deasupra oalei şi amesteci cu lingura, pierzându-te pentru câteva clipe în jocul culorilor vii ale ingredientelor care acum se învârt în oală.

    Observi în fugă şortul pe care îl porţi, şort care păstrează urmele câtorva din ingredientele folosite. Însă observi o pată albastră, ca de cerneală, şi te opreşti, brusc, din orice activitate. Ce-i cu pata albastră? Încerci în zadar să-ți amintești când ai folosit ultima dată cerneală, dar singura imagine care îţi trece acum prin minte este despre cum ar putea arăta un sos albastru...