Cât de binecuvântată este prezenţa unui animal de companie în vieţile noastre... Deşi majoritatea celor care nu au deţinut niciodată o pisică sau un câine, susţin că nu ar putea primi un patruped/o felină în propriul cămin niciodată, inima tuturor se înmoaie după câteva zile, luni de contact permanent cu drăgălaşele animale.

   Din persoana reticentă la prezenţa animalelor, te transformi complet, în doar câteva săptămâni sau luni, într-un mare iubitor şi protector al acestora, descoperind în tine o compasiune sinceră, despre care nu ştiai că poate exista în sufletul tău. Este absolut fascinant să observi schimbările din viaţa unui om, aduse de o pisică sau un câine... Sunt schimbări spectaculoase, marcate de sentimente nobile de tandreţe, duioşie, blândeţe, calm, iubire şi un ataşament puternic faţă de animal.

   Brusc, începi să remarci animalele de pe stradă, le simţi atât de aproape de sufletul tău pe toate, simţi că vrei să le protejezi, să le alinţi, să le mângâi... Lumea întreagă începe să ţi se pară mai prietenoasă, mai duioasă, mai caldă...

   Cred că admirăm animalele în primul rând pentru felul lor sincer de a fi... Ele nu îşi asumă identităţi, nu joacă roluri, nu poartă măşti...sunt ele însele. Poate de aceea în compania animalelor suntem şi noi la rândul nostru, pentru câteva clipe, noi înşine...

   De ce? Pentru că identitatea fixă, construită din trecutul nostru, propriile judecăţi, principii, valori, credinţe, se prăbuşeşte în faţa animalului care ne percepe simplu, curat, pur... Când mângâiem blăniţa unei pisici, nu mai contează cine suntem, ce am făcut sau ce nu am făcut...suntem doar noi înşine, pur și simplu, dincolo de orice cuvânt sau concept.

   Dresajul animalului nu trebuie să fie perceput ca o privare a libertăţii naturale a companionului, ci ca un ghid care îl poate ajuta să se încadreze în normele minime ale vieţii cotidiene de la oraş.

    E un mic compromis pe care îl face pentru a putea trăi alături de noi...De fapt, cred că noi avem mai multă nevoie de animalele de companie, decât au ele nevoie de noi... Dresajul este astfel o încercare de a adapta firea sălbatică, liberă a animalului, mai degrabă de a o canaliza corect, decât de a o controla.

    Cred că mai avem foarte multe de învăţat de la animale, căci până și cel mai mic peşte din acvariu ne poate da lecţii adevărate de viaţă, dacă avem răbdarea să îl ascultăm, să deschidem ochii, să ne deschidem sufletele...