Eşti doar tu în cameră, singur, cu telecomanda strânsă la piept, în palma mâinii drepte. Ai rămas încremenit în picioare, în mijlocul camerei, în faţa televizorului. Abia ai deschis TV-ul şi ai nimerit exact pe postul de muzică.

   Se difuzează videoclipul artistului preferat în adolescenţă, a cărui fan încă mai eşti, după atâţia ani. Era videoclipul tău preferat şi pentru câteva minute, cât se derulează acesta, te simţi din nou ca în anii adolescenţei.

   Pulsul ţi-a crescut ameţitor, simţi un zâmbet larg cum îţi înseninează chipul şi urmăreşti hipnotizat mişcările artistului pe ritmul muzicii. Dumnezeule, câţi ani au trecut... Încă simţi aceeaşi emoţie când îl vezi cântând la TV... E atât de perfect... Arată atât de bine, se mişcă senzaţional, zâmbeşte divin...

   Pare că nu are nici o grijă, atitudinea lui relaxată e mai presus de orice frământare, dramă, suferinţă, stări pe care tu le simţeai zilnic în anii adolescenţei.

   Te simţeai complet neînţeles, singur, înfiorător de singur, dar muzica lui veselă, antrenată îţi alunga orice teamă, atitudinea lui încrezătoare te inspira să mergi mai departe...sau dimpotrivă, versurile triste ale cântecelor sale se potriveau perfect cu ce simţeai tu atunci şi descopereai, uluit, că nu eşti singurul care trece prin haosul transformărilor adolescentine.

   Că te-ai numit sau nu fan înfocat al artistului, tot ai simţit nevoia să te apropii mai mult de acesta, să îl înţelegi mai bine, să îl cunoşti mai profund. Ai început să-i cumperi fiecare album, să colecţionezi postere, articole din reviste, iar dacă ai avut ocazia, să îl vezi cântând pe o scenă, în faţa ta, pentru ca mai apoi să îi ceri autograful.

    Fiecare mic articol cu numele artistului tău preferat pe el, capătă o importanţă majoră, devine sfânt pentru tine, aproape că îl simţi pe idol lângă tine pentru câteva secunde... E fascinant sentimentul de împlinire pe care îl ai în momentul în care reuşeşti, după îndelungi căutări, să obţii un anumit album, un tricou, o insignă sau un poster.

    Wow...timpul trece, fiecare îşi vede de drumul său ales în viaţă, însă sentimentele profunde, pasiunea pentru artistul care ţi-a marcat copilăria, rămân pentru totdeauna bine păstrate în sufletul tău, proaspete, la fel de pure şi nevinovate...