Totul se întâmplă atât de repede în vieţile noastre... Noi persoane ne intră în viaţă, altele dispar, unii ne înşeală încrederea, alţii rămân alături de noi... Uşi se deschid, altele se închid... Azi râdem şi ne este bine, mâine poate ne plângem de milă...

   Deşi, la modul teoretic, ştim că totul trece la fel de uşor pe cât vine, ne ataşăm de lucrurile, persoanele din viaţa noastră, ne implicăm total în mijlocul evenimentelor şi, desigur, suferim când tabloul ideal începe să se destrame.

   Într-o lume plină de incertitudine, de schimbare şi haos, simţim o nevoie disperată de a avea câteva puncte sigure de reper...sau măcar unul. Încercăm să proiectăm un viitor mai roz, care să ne liniştească temerile, să ne încurajeze şi să aline durerea unui timp prezent dur, nemilos, neprietenos.

   Astfel se naşte dorinţa de a cunoaşte dinainte mersul lucrurilor, înainte ca ele să se întâmple, putând înfrunta astfel mai pregătiţi viitorul, lăsându-i efectiv mai puţină putere de a ne surprinde neplăcut. Ne putem întreba câţi ani vom trăi, când şi câți copii vom avea, la ce boli, necazuri, suferinţe ne putem aştepta, ce persoane cheie vor intra în contact cu noi, ce decizii trebui să luăm...

   Există puţine persoane care, având un nivel de percepţie extra-senzorială mult mai înalt, pot vedea răspunsurile la toate aceste întrebări, privind palma celui curios, interpretând mai exact proporţiile palmei, ale degetelor, precum şi fiecare linie ce o străbate.

   Predicţiile pot fi posibile în cazul în care viitorul este inflexibil, dinainte scris, pentru fiecare dintre noi. Iar citirea are succes doar dacă persoana este deschisă către astfel de experienţe, crezând în ele.

    Dar câte predicţii s-au adeverit întocmai? Prea puţine... Dar dacă nu există destine, iar viitorul poate fi influenţat de fiecare mică decizie sau acţiune pe care o luăm? Adevărul este că nimeni nu cunoaşte pe deplin cum stau lucrurile, iar până să se ajungă la un consens general, mai e cale lungă... Fiecare religie pare a spune altă poveste, altă realitate, fiecare ţară are propriile credinţe...

    Încercând să evit, pe cât posibil, orice conflict de idei cu dvs, îndrăznesc să cred că, indiferent ce ni s-ar spune despre viitorul nostru, o credinţă puternică în anumite idei, concepte, reguli, ne poate împiedica să vedem şi alte variante posibile, închizându-ne astfel câmpul de posibilităţi ce se deschide în jurul nostru.

    Nu mai putem percepe viaţa în ansamblul infinitelor sale posibilităţi şi putem ajunge să o privim doar printr-o perspectivă îngustă, rigidă, limitată... Cum mai putem percepe orice altă culoare dacă privim totul prin ochelari cu lentile gri, mai ales fără să ştim că îi purtăm?