Pergamentul
Pergamentul se făcea din piei de animale: oi, capre, viţei, iepuri şi chiar din pieile mieilor nenăscuţi (cel mai fin pergament) după o laborioasă muncă de tăbăcire. Cel mai important centru de prelucrare s-a aflat in oraşul Pergam din Asia Mică. Romanii numeau acest suport de scris „membrana saucharta Pergamena”, în amintirea acestei cetăţi.
După sacrificarea animalului şi jupuirea pielii urma spălarea şi introducerea acesteia în apă de var. În obţinerea unui pergament de bună calitate era important ca pielea să fie ţinută un timp mai îndelungat în soluţia de tăbăcit. Urma apoi întinderea pe o ramă de lemn pentru a se usca şi pentru a se finisa suprafaţa de scriere. Această operaţie a variat de la perioadă la perioadă, folosindu-se: piatra ponce sub formă de pudră sau pastă, săruri de aluminiu, cantităţi mici de taniu, vegetale, pastă de var, albuş de ou amestecat cu făină sau cu var stins.
Foaia de pergament este mai uleioasă și mai aspră decât pielea de vițel, dar și mai subțire, fiind folosită de către scribii erelor trecute pentru păstrarea și transmiterea informației pe cale scrisă. Pielea este pudrată pentru a împiedica cerneala să se scurgă pe pagină și apoi este rasă cu o lamă, înlăturându-se astfel pudra în exces. Foi de pergament se găsesc de vânzare atât în galeriile de artă, cât și în mediul online, în magazinele de artă.
Pergamentul din piele de vițel (sau vellum)
Când pergamentul era făcut din piele de viţel purta denumirea de vellum. Vellum-ul era un pergament foarte fin, de foarte bună calitate dar foarte scump. Termenul există şi astăzi: hârtie velină.
Pielea de vițel mai dură și mai aspră poate fi folosită în legarea cărților. Deși este destul de rezistentă mecanic, pielea de vițel este sensibilă la acțiunea factorilor de mediu. Astfel, dacă este păstrată în condiții nepotrivite, aceasta poate absorbi prea multă umezeală sau se poate usca. De obicei, pielea este pudrată cu praf de piatră ponce și gumă sandarac, împiedicând astfel porozitatea materialului, însă aceste procese nu pot fi executate decât după lustruirea finală a pielii. Dacă dorim să scriem pe pielea de vițel, putem folosi stiloul cu cerneală sau pixul, iar în cazul unei corecturi, în nici un caz nu trebuie să folosim substanțe chimice sau înălbitori. Legatul unei cărți sau a unui manuscris în piele de vițel costă între 15 și 40 RON la legătoriile din București.
Hârtia de scris
Deși majoritatea credem că hârtia de scris este obținută din pulpă de lemn, există și un alt tip de hârtie, net superioară, din punct de vedere al calității, obținută din fibră vegetală. Hârtia clasică de scris este albă și în format A4, însă acesta poate fi găsită și în alte culori, mărimi și grosimi ale foii. De asemeni, hârtia de scris poate fi vopsită în nuanțe calde de crem și maro, pentru a imita pergamentul.
Cerneala pentru caligrafie
În trecut, cea mai întâlnită rețetă de cerneală pentru caligrafie se baza pe cărbune. Astfel, cerneala consta în negru-de-fum sau alți pigmenți, gumă și apă. În 1857, au apărut vopselurile pe bază de anilină, căci cerneala clasică din cărbune nu era potrivită pentru noile tipuri de stilouri. Noua formulă bazată pe anilină a fost rapid îndrăgită, căci era mai puțin corozivă decât cerneala din cărbune. În ziua de astăzi, regula generală a cernelurilor pentru caligrafie este de a se evita cerneala rezistentă la apă, pe cât posibil. O astfel de cerneală durează, într-adevăr, mai mult pe hârtie, dar este groasă și fibroasă, și poate înfunda cu ușurință stiloul.
O cerneală pentru caligrafie de calitate superioară trebuie să fie fluentă, să curgă ușor, să nu se împrăștie pe foaie, să se usuce rapid și să rămână bine fixată pe foaie după ce se usucă. Mulți caligrafi profesioniști preferă în schimb cerneala solidă, sub formă de batoane, căci, preparând personal cerneala, pot obține densitatea și textura dorită. Cerneala se prepară astfel: se răzuiește batonul solid, se macină bine pudra obținută și se amesteca cu apă distilată sau apă de canal fiartă în prealabil, până se obține consistența dorită de caligraf. Se mai poate adăuga gumă în amestec, pentru a fluidiza după preferințe cerneala.
Culoarea
În caligrafie, culorile se folosesc în special pentru ornamentele din pagină și chenare, și pot fi achiziționate direct preparate, sau pigmentul poate fi amestecat, după preferințe, de caligraf, după formula următoare : Se amestecă pigmenții pudră, în culori tari, puternice, cu un închegător, precum guma arabică, cu un gălbenuș de ou sau cu puțin clei. Este drept că pigmenții pudră de calitate, în culori vii, puternice, sunt destul de scumpi ca preț, însă culoarea obținută este foarte frumoasă, fiind în exact nuanțele dorite de caligraf. Amestec obținut din pigmenți și mediu se lasă peste noapte să se omogenizeze într-un vas, iar a doua zi se poate folosi culoarea pentru scriere.
Condeiul sau stiloul
În antichitate, erau preferate penele pentru a scrie pe pigment. Pana era de gâscă, lebădă sau curcan și, înainte de a fi folosită pentru scriere, era curățată cu atenție de grăsime și ghimpi. Aceste pene se uzau însă destul de repede și astfel a apărut condeiul din trestie. Condeiul din trestie este mai mare decât pana clasică de scris și poate fi pregătit foarte repede, prin tăierea pe diagonală a unei tulpini de trestie și apoi prin scobirea unei mici despicături în vârf,prin care va curge cerneala.
Stiloul modern are peniță metalică și rezervor, și sunt suficient de mici pentru a putea fi transportate cu ușurință. De asemenea, în locul rezervorului reîncărcabil, stilourile moderne pot avea cartușe cu cerneală, care pot fi schimbate după golire. Avantajul acestui sistem de stocare al cernelii este că rezervorul asigură o curgere constantă și continuă de cerneală, însă penița nu poate fi prea lată, ci îngustă.
În scrierea caligrafică, lățimea peniței favorizează desenarea artistică a literelor pe hârtie, și, cum penița metalică de obicei este prea subțire și îngustă, există o variantă optimă și anume stilourile cu peniță din fibră. O peniță din fibră este astfel mai lată și mai potrivită stilului caligrafic de scriere, însă se tocește destul de repede. Un caligraf mai poate folosi, de asemenea, markere cu tuș, cu vârful de pâslă și tăiat în unghi înclinat, dar trebuie să aibă în vedere că un astfel de vârf se tocește foarte repede.
Creion
În caligrafie, creionul este folosit pentru a linia foile de scris și, pentru a trasa linii fine, trebuie să aibă vârful bine ascuțit. Hârtia clasică de scris recomandă, pentru trasarea liniilor ajutătoare, creioane de tip H sau HB (indicatori ai durității grafitului), iar hârtia de pergament necesită mine de creion de tip H6 sau H7. Două creioane HB, prinse între ele, pot trasa conturul literelor și, de obicei, se folosesc două culori diferite.
De asemeni, se pot utiliza creioane speciale de dulgher, care sunt mai lungi decât creioanele clasice, sunt plate (nu cilindrice) și au mina mai groasă. Pentru a ascuți vârful minei, se poate folosi un glaspapir fin în locul ascuțitorii sau a lamei cuțitului. Când trasăm liniile cu rigla, trebuie să avem grijă ca lama acestuia să fie perfect netezită (de preferință, putem alege o riglă de lemn cu muchiile învelite în foaie de metal).
Pensula
O pensulă poate fi folosită, de regulă, în 3 scopuri. Primul este de a pune cerneală în stilou. Astfel, se înmoaie pensula în cerneală, se înfige ușor vârful stiloului în părul umezit al pensulei, și se apasă pompița de cauciuc, pentru a absorbi cerneala. Această tehnică de umplere rezervorului este mai recomandată decât scufundarea peniței direct în călimară, iar pensula utilizată trebuie să fie de mărime medie, cu vârful rotunjit și cu peri moi.
În caligrafie, pensula poate fi utilizată pentru a colora litere și ornamente, și este important să folosim câte o pensulă diferită pentru fiecare culoare. Dacă avem însă doar o pensulă la îndemână, trebuie să o curățăm foarte bine de vopsea înainte de a picta cu altă culoare. Și desigur, putem scrie cu ajutorul pensulei, desenând fiecare literă în parte, de obicei în fonturile mari, cu caractere ample și bine definite. Pensula clasică de scris are coada din lemn de bambus, și firele scurte, tăiate oblic sau rotunjite la vârf.
Penița stiloului
Pe piață exisă o mare varietate a producătorilor de penițe pentru stilou, iar modelele produse diferă, de obicei, în mărime și design. O peniță cu vârf foarte subțire incomodează, de regulă, un începător în caligrafie, acesta fiind îndrumat să aleagă penițe cu vârful ceva mai lat pentru a exersa primele litere. De asemenea, penițele diferă în funcție de mâna cu care caligraful scrie – cu dreapta sau cu stânga.
Printre cele mai cunoscute și mai des utilizate branduri de penițe pentru caligrafie sunt:
- Penițele Brause au rezervorul amplasat deasupra vârfului și diferă, pe mărimi exprimate în milimetri, fiind astfel mai solide sau mai flexibile, în funcție de preferințele fiecărui caligraf.
- Penițele Speedball au, de asemeni, rezervorul amplasat deasupra vârfului metalic, însă dezavantajul lor este că dacă se scrie aplicând prea multă presiune pe peniță, vârful se despică destul de ușor și cerneala curge în exces.
- Penițele William Mitchell au rezervorul amplasat imediat sub vârful metalic al peniței, sunt mai mari, ca dimensiune, decât penițele prezentate mai sus și pot fi folosite cu succes la scrierea în fonturi mari, cu litere largi și voluminoase.
Suporturi de stilou
Designul suportului pentru stilou va fi ales în funcție de preferințele estetice ale fiecăruia, căci utilitatea acestui accesoriu este același, indiferent de aspect. Căutați totuși un suport solid care ține stiloul bine fixat și în echilibru.
Carrie Grosvenor, specialist în caligrafie, ne îndrumă să alegem stiloul potrivit pentru primele lecții de caligrafie, prin sfaturile și recomandările următoare:
- Cea mai eficientă metodă de a alege stiloul de caligrafie este de a testa mai multe branduri și mărimi de stilou, înainte de a cumpăra unul. Putem încerca diferite variante de stilouri la librăriile din oraș, căci cea mai bună alegere o facem la fața locului, nu comandând online stiloul care este, din punct de vedere vizual, cel mai atractiv.
- Este foarte important ca stiloul de caligrafie, ținut în mână, să fie confortabil la scris și să nu forțeze mâna și degetele într-o poziție ne-naturală sau într-un unghi forțat. Scrierea cu un astfel de instrument trebuie să fie fluidă și relaxantă pentru mână.
În decizia finală a cumpărării stiloului pentru caligrafie, trebuie să ținem cont de:
1. Lățimea vârfului peniței – depinde, în primul rând, de tipul de caligrafie pe care dorim să exersăm. Penițele late sunt potrivite textelor largi, cu litere mari și ample, în timp ce penițele subțiri, înguste, facilitează scrierea și desenarea literelor mărunte și a detaliilor din text. Un începător în arta scrisului frumos va exersa pentru început cu o peniță cu vârful de 1,5 mm, urmând să treacă la alte mărimi pe parcurs.
2. Forma vârfului peniței – vârful peniței poate fi perfect rotund, lățit sau tăiat în unghi oblic. Penițele cu vârf oblic sunt cele mai recomandate unui începător, căci nu zgârie foaia și dau literelor un aspect artistic, caligrafic.
3. Flexibilitatea peniței – penița metalică poate fi foarte rigidă sau ușor flexibilă, în funcție de materialul din care este făcută. Gradul de flexibilitate îi poate oferi unui caligraf experimentat o mai mare libertate în scriere și un control sporit, însă începătorul are tendința de a apăsa prea tare pe foaie atunci când scrie, iar o peniță flexibilă se îndoaie prea mult, vârful se despică și astfel, stiloul pierde cerneală în plus.
4. Greutatea și dimensiunile stiloului – aceste aspecte depinde doar de preferințele personale ale fiecărui caligraf. Vom alege, desigur, stiloul pe care îl simțim cel mai confortabil între degete, atunci când scriem.
Multe seturi de caligrafie, pentru începători, conțin, de regulă, un stilou sau două și mai multe penițe de schimb, cerneală de diferite culori, cărți și ghiduri îndrumătoare și câteva coli de hârtie de scris. Aceste seturi de caligrafie pot părea scumpe la prima vedere, însă dacă s-ar evalua separat prețurile fiecărui stilou, peniță și sticluță cu cerneală, vom observa că pachetul este chiar un chilipir. Dezavantajul cumpărării unui astfel de set este că dacă stiloul ni de pare incomod la scriere, nu-l putem înlocui decât cumpărând un nou set sau căutând stiloul potrivit la magazinele specializate din oraș. În schimb, un avantaj clar este că, pe lângă manualul explicativ, care ne va ghida primii pași, setul conține mail multe penițe de caligrafie diferite, cu mărimi și forme pe care poate nu ne-am fi gândit niciodată să le încercăm și să le achiziționăm de la un magazin.
Să reținem însă că cel mai important aspect pe care îl urmărim când alegem stiloul de caligrafie este confortul. Dacă ne face plăcere să scriem cu stiloul, cu siguranță ne vom bucura mult mai mult de această nouă pasiune, cea a artei scrisului frumos.
Pe scurt, prezentăm cele mai importante întrebări la care trebuie să răspundă un pasionat de caligrafie, înainte de a-și achiziționa echipamentul pentru scris:
- Prefer un stilou cu carcasă scurtă sau lungă?
- Pot ține stiloul confortabil între degete, este prea subțire sau prea gros?
- Cartușele cu cerneală sunt ușor de găsit?
- Tipul de cerneală recomandat poate fi găsit și la sticlă?
- Poate fi achiziționat un dispozitiv de curățare a cernelii din stilou?
- Dorim să scriem cu cerneală colorată sau vom folosi doar cerneală neagră?
- Suntem dispuși să experimentăm scrierea caligrafică cu mai multe tipuri de peniță sau ne oprim, pentru început, la maxim 2 modele de bază?
- Stiloul de caligrafie poate fi cumpărat individual sau la set?
- Penițele de schimb sunt ușor de găsit pentru modelul de stilou ales?
- În cazul în care stricăm penița, ce variante avem pentru a o înlocui? Va trebui să cumpărăm alt stilou sau un alt set?
Notă! Dacă dorim să comandăm de pe internet stiloul pentru caligrafie și acesta va fi livrat de peste hotare, cu avionul, cartușele cu cerneală incluse în pachet pot exploda în timpul zborului, din cauza presiunii atmosferice.
Marele avantaj al stilourilor moderne, pentru caligrafie, este că rezervorul/cartușele ne oferă mai multă libertate în scris, autonomie mai mare și un flux constant de cerneală, însă trebuie îngrijite cu atenție, pentru a ne putea bucura de toate aceste avantaje la fiecare scriere.
Trei sfaturi esențiale sunt:
- Curățați cu atenție stiloul cel puțin o dată pe lună;
- Dacă stiloul nu este folosit o perioadă mai lungă de timp, scoateți-i cartușele sau goliți-i rezervorul de cerneală;
- Țineți stiloul cu capacul pus și cu vârful în sus dacă este umplut cu cerneală.
Curățarea stiloului în 3 pași:
1. Desfaceți stiloul, deșurubând butoiașul și scoateți rezervorul cu pompiță;
2. Curățați ansamblul stiloul sub jet de apă și lăsați apa să treacă prin acesta, inclusiv prin peniță, până când apa iese perfect curată din stilou.
3. Uscați cu atenție stiloul cu o cârpă moale sau cu un prosop de hârtie, până când eliminați toată apa din ansamblu.
Carcasa stiloului de caligrafie este, de obicei, din plastic, iar penița este metalică – nu folosiți detergent sau solvenți pentru a curăța stiloul, decât dacă sunt recomandați de către fabricantul stiloului, căci unele substanțe chimice pot eroda, în timp, plasticul carcasei sau penița. Cu siguranță cel mai bun sfat despre îngrijirea stiloului de caligrafie este să urmăm cu strictețe recomandările producătorului, să curățăm stiloul conform instrucțiunilor și să îl încărcăm doar cu cerneala indicată.
Dacă imediat după ce am schimbat cartușul, cerneala nu curge în stiloul, trebuie să deșurubăm carcasa și, ținând stiloul cu penița în jos, strângem ușor cartușul între degete, până când curge o picătură de cerneală din vârful peniței. Dacă cerneala curge prea repede sau pătează foaia, este posibil ca cerneala să nu fie cea recomandată de producător. Cernelurile pentru caligrafie diferă, în primul rând, după formulă, respectiv vâscozitate. Astfel, poate cerneala folosită este prea subțire sau, dacă nu cerneala este problema, penița stiloului este prea tocită sau despicată, fiind nevoie să o înlocuim.
