În acest ghid vom cuprinde atât echipamentul standard de siguranță, absolut necesar pentru orice ieșire în larg cu caiacul, cât și accesorii suplimentare pentru drumețiile lungi. Un începător în acest sport nu se va aventura singur cu caiacul în ape deschise, ci va fi de obicei însoțit de un instructor sau va vâsli alături de un grup de începători.
• Vesta de salvare
Vesta de salvare este cea mai importantă piesă a echipamentului de siguranță și protecție al unui vâslaș pe caiac. Vestele de salvare pot varia în funcție de formă, mărime, culoare și material. Unele veste sunt din materiale dure, special concepute pentru a rezista mai mult, în timp ce alte veste asigură în primul rând protecție termică în apele reci. Este esențial să purtăm o vestă de salvare care să ne vină bine, să corespundă genului de activitate pe care o desfășurăm și tipului de apă pe care vom vâsli. Atenție la eticheta vestei – aceasta trebuie să cuprindă informații privind aprobările primite în urma testelor de siguranță.
Majoritatea adulților au nevoie de cel puțin 3kg de flotabilitate pentru a-și ține fără efort capul la suprafață. O vestă de salvare asigură acest suport suplimentar, ținându-ne la suprafață până la sosirea ajutoarelor. Nu doar greutatea noastră ne poate indica cât suport suplimentar avem nevoie în apă, ci și indicele de grăsime corporală, capacitatea pulmonară, hainele pe care le purtăm și caracteristicile apei în care înotăm.
Există 5 tipuri de veste de salvare (vezi imaginea), fiecare model fiind adaptat unor anumite condiții. Atunci când ne alegem vesta de salvare, în primul rând vom citi eticheta pentru a ne asigura că vesta este potrivită măsurii și greutății noastre. Vom lua în considerare și specificul călătoriei pe apă – tipul de ambarcațiune și condițiile din larg. Vâslașii unui caiac se vor echipa cu veste de salvare standard de tipul III.
Această vestă este ușoară, confortabilă și oferă mobilitate purtătorului, fiind realizată din materiale de ultimă generație, spre deosebire de modelele vechi care se încingeau la soare și erau greoaie. Vesta de salvare de tipul III poate fi și în varianta gonflabilă manual, ceea ce presupune ca purtătorul să tragă o manetă pentru ca vesta să devină “funcționabilă”. Astfel, această vestă nu poate ajuta un purtător inconștient. Vestele gonflabile automat se umfla în maxim 5 secunde de la scufundare și sunt dotate suplimentar și cu o manetă pentru acționarea manuală. Ambele tipuri de veste prezintă un sistem de tuburi care pot fi umflate oral. Vestele automate sunt încadrate la tipul V și nu pot fi purtate de persoanele sub 16 ani sau care au mai puțin de 40kg.
◊ Ce trebuie să mai știm înainte de a cumpăra o vestă de salvare?
- Vestele de tip I și II pot întoarce o persoană inconștientă cu fața în sus, tipul I asigurând cea mai bună flotabilitate. Tipul V poate fi purtat doar în anumite condiții speciale. Pentru a fi eficiente, vestele trebuie purtate și strânse bine pe corp, nu ținute în brațe.
- Vesta trebuie să îndeplinească reglementările internaționale de siguranță și să fie aprobată de o unitate specializată a statului (aceste informații se află pe eticheta produsului).
- Cumpărați mărimea potrivită! O vestă de salvare trebuie să se muleze bine pe corp, dar să nu îngreuneze libertatea de mișcare. Vesta se ajustează în talie.
- 85% din tragediile pe apă pot fi evitate dacă vâslașii poartă veste de salvare.
◊ Cum probăm și testăm o vestă de salvare?
Când probăm o vestă, aceasta trebuie să ne vină bine, să se muleze pe corp fără să ne strângă și să ne ofere libertate în mișcarea mâinilor. Vom testa vesta în apă puțin adâncă, pentru a vedea cât de lejer ne putem mișca cu ea. Atunci când ducem capul pe spate, vesta ar trebui să ne mențină bărbia deasupra apei, permițându-ne să respirăm lejer.
◊ Cum ne îngrijim propria vestă de salvare?
- Dacă după o anumită perioadă, vesta nu ne mai vine bine, este cazul să o schimbăm.
- Când o depozităm, nu trebuie să punem obiecte grele peste vestă deoarece aceasta își poate pierde din flotabilitate dacă este presată.
- Înainte de a o pune la păstrare, vesta trebuie lăsată să se usuce în totalitate, în aer liber sau în locuri bine aerisite.
- Vesta nu trebuie lăsată la bordul unei ambarcațiuni dacă aceasta nu va fi folosită în viitorul apropiat.
- Niciodată nu trebuie să lăsăm vesta la uscat lângă o sursă directă de caldură.
- Periodic, trebuie să verificam sistemele gonflabile ale vestei, așa cum ne indică instrucțiunile de utilizare.
Unele veste de salvare au atașate sisteme de semnalizare audio – de regulă un fluier.
• Padela de rezervă
Este un accesoriu util în special în drumețiile mai lungi de 2 zile sau atunci când ne aventurăm pe ape repezi, imprevizibile. Putem lua cu noi o padelă telescopică.
• Trusa pentru reparații
Este de asemeni utilă în excursiile lungi și trebuie să conțină scule și accesorii pentru întreținerea materialului caiacului și bandă adezivă “duct tape”.
• Trusa de prim ajutor
Pentru a proteja suplimentar trusa de prim ajutor de stropii de apă, vom înveli cutia în pungi de plastic cu șină sau în saci impermeabili. Trusa de prim ajutor poate conține următoarele: aspirină și alte analgezice, cremă sau loțiune antiseptică, plasturi, bandaje sau tifon, cremă de protecție solară, batoane proteice. În cazul unei excursii prelungite, putem adăuga un schimb de haine călduroase (din fleece), o pătură termo, un colac de salvare și cremene (pentru a face focul).
• Lanternă impermeabilă din plastic
Este un accesoriu util în drumețiile lungi, mai ales dacă vâslim pe timp de noapte.
• Încălțăminte specială pentru vâslit
Un vâslaș nu poate pleca în drumeții cu caiacul dacă nu este echipat cu încălțăminte specială de apă care asigură protecție și confort prin captușeala specială. Pantofii de apă asigură aderență piciorului pe pietrele alunecoase de pe malul unui râu sau nisipul plajelor. Talpa pantofilor nu este doar aderentă, ci și flexibilă și rezistentă, oferind susținere vâslașului pe uscat atunci când își cară echipamentele.
Pantofii se mulează suficient de bine pe picior încât să nu alunece dacă vâslașul înoată ; pantofii permit în același timp picioarelor să se simtă confortabil și lejer pe distanțe lungi, chiar dacă caiacul nu permite prea mult spațiu pentru mișcarea acestora.
• Saci gonflabili triunghiulari
Sunt săculeți gonflabili în formă triunghiulară care se introduc în vârfurile caiacului, atat la prora, cât și la pupa, atunci când caiacul își pierde din flotabilitate în urma unui accident. Sunt extrem de utili în excursii, dar și când ne aveturăm pe apele repezi și imprevizibile ale unui râu de munte. Un set de saci triunghiulari gonflabili costă sub 40 euro.
• Pompă de mână
Pompa de mici dimensiuni, acționată manual, scoate cu usurință apa din caiac. Pentru a usca interiorul carlingii, putem folosi și bureți.
• Sac de salvare
Este un dispozitiv de salvare care constă într-o sfoară lungă de câțiva metri, înfășurată și închisă într-un sac impermeabil. Atunci când sacul este aruncat către un înotător, sfoara se desfășoară și iese din sac, permițând sacului să ajungă la înotător, în timp ce capătul sforii rămâne la persoana din caiac. Când înotătorul prinde sacul, se poate apropia cu ușurință către caiac urmărind sfoara sau poate fi tras înspre caiac de către salvator.
• Flotor de padelă
Saculețul gonflabil (sau din spumă) se montează pe una din palele padelei și îi vine în ajutor vâslașului atunci când acesta cade în apă și vrea să se urce înapoi în caiac. În timp ce pala cu flotor plutește, vâslașul sprijină tija padelei de puntea caiacului și se ajută de capătul plutitor al aceasteia pentru a urca în caiac.
• “Fustiță din cauciuc” (sprayskirt)
Deși nu este obligatorie, fustița din cauciuc este preferată de vâslași pentru protecția și impermeabilitatea oferite. Cu toate astea, nu purtați sprayskirt decât dacă puteți să îl demontați rapid și cu ușurință de pe caiac în caz că vă răsturnați.
• Un plan scris al drumeției
Chiar dacă plecați să vâsliți singur pentru câteva ore, anunțați din timp un prieten despre planurile voastre. Informați-l cu privire la ora de plecare, timpul estimat până la întoarcere și ruta aleasă. Când porniți într-o excursie mai lungă, informați-vă cel puțin o rudă sau un prieten și dați-le planuri detaliate ale traseului. Puneți-le la dispoziție și numere de telefon de urgență la care să apeleze în caz că întârziați mai mult de câteva ore.
• Radio VHF și GPS
Un radio de mână (portabil) este destul de ieftin, însă este indicat să investiți într-un radio impermeabil. Cautați frecvențe ale posturilor locale de știri care vă informează despre condițiile meteo din următoarele ore. Deși la prima vedere locul unui sistem GPS este mai degrabă într-o mașină, această piesă de echipament este extrem de utilă în drumețile în natură, pe apă sau pe uscat. GPS-ul ne poate oferi hărți la scară mică ale traseului și indicații prețioase în caz că ne rătăcim.
Un sistem performant poate memora traseul, ajutându-ne să ne întoarcem acasă cu ușurință, ne indică ora și ne prezintă informații privind starea vremii. Fiind acționat prin satelit și nedepinzând astfel de stațiile terestre, putem avea încredere în semnalul GPS-ului chiar și pe cele mai pustii trasee.
• Lista scrisă a echipamentelor și bagajelor pentru drum
Cea mai ușoară metodă de a ține evidența echipamentelor și bagajelor pentru drum este întocmirea unei liste pe care să bifăm fiecare piesă pe măsură ce le verificăm sau le punem în caiac. Un începător își poate scrie pe o listă toți pașii pe care trebuie să îi îndeplinească înainte de a urca în caiac.
O listă a echipamentelor pentru drum ar trebui să conțină următoarele puncte:
• vestă de salvare pentru fiecare vâslaș ; • burete și pompă de mână ; • padelă de rezervă ; • sac de salvare ; • GPS sau hartă și compas ; • trusă de prim ajutor ; • batoane proteice ; • trusă cu scule pentru reparații ; • fluier prins de vesta de salvare ; • apă de băut pentru fiecare vâslaș ; • rezervă de apă în caz de temperaturi caniculare sau pentru gătit ; • mâncare suficientă pentru drum ; • lanterne impermeabile în caz că înoptăm în natură ; • cutie impermeabilă pentru acte, chei etc. ; • ochelari de soare cu șnur ; • pălărie ; • loțiune de protecție solară ; • spray sau loțiune contra țânțarilor ; • încălțăminte specială pentru vâslit ; • radio VHF ; • stații de emisie-recepție „walkie talkie” pentru drumețiile în grupuri ; • cuțit (doar dacă este absolut necesar) ; • săculeți gonflabili ; • prosoape și schimburi de haine uscate.
Un plan de acțiune pentru un începător ar putea cuprinde următorii pași:
• Completăm planul scris al drumeției alături de un prieten;
• Ascultăm previziunile meteo pentru ziua excursiei;
• Verificăm în detaliu caiacul și echipamente de siguranță, padela și vesta de salvare; vom fixa pe lateralul caiacului o padelă suplimentară;
• Montăm săculeții gonflabili triunghiulari în ambele capete ale caiacului, atât la pupa, cât și la prora;
• Luăm cu noi un flotor de padelă, extrem de util în situații de urgență;
• Ne asigurăm că vom fi îmbrăcați corespunzător condițiilor meteo din ziua drumeției, ținând cont în același timp de faptul că vremea este imprevizibilă – vom lua cu noi pelerine impermeabile și un rând uscat de haine protejate în saci de plastic;
• Dacă luăm cu noi acte, chei, telefoane, camere foto și alte aparate electronice, le vom proteja în pungi impermeabile;
Când urcăm bagajele în caiac, trebuie să echilibrăm greutatea pe toată lungimea ambarcațiunii.
Dacă ne însușim tehnicile de vâslit, nu înseamnă că suntem pregătiți pentru o drumeție cu caiacul. Caiacul ne oferă o experiență complexă, în care mecanica vâslitului este completată de frumusețea și imprevizibilitatea mediului în care vâslim. Natura ne poate fi și aliat și dușman, tocmai de aceea este important să fim pregătiți pentru orice situație.
I. Stabilitatea caiacului
Înainte de a ieși în larg, este recomandat să absolvim un curs de caiac pentru a porni la drum pregatiți atât teoretic, cât și practic. Două noțiuni importante pe care ni le vom însuși încă de la primele ore de curs sunt „stabilitate inițială” și „stabilitate secundară”:
- Stabilitatea inițială este mișcarea ușoară a caiacului dintr-o parte într-alta, pe măsură ce acesta înaintează, iar noi învățăm să ne echilibrăm atunci când vâslim. De regulă, un începător se obișnuiește repede cu acest tip de stabilitate.
- Stabilitatea secundară este un punct de echilibru extrem, aflat la limita răsturnării caiacului pe o parte. După ce se obișnuiește cu stabilitatea inițială, vâslașul provoacă dezechilibrări controlate ale caiacului, când pe o parte, când pe cealaltă, aplecând caiacul cât mai aproape de limita sa de răsturnare.
II. Schimbările meteo bruște
Una dintre cele mai importante reguli în caiac este aceea că trebuie să ieșim în larg pregătiți pentru orice situație. Indiferent că începe să bată puternic vântul, se înorează brusc, începe să plouă și să fulgere, dacă plecăm pregătiți de acasă și ne păstrăm calmul în larg, nimic nu ne poate lua prin surprindere.
• Vânt puternic
Vântul poate pune probleme oricărui vâslaș, mai ales dacă acesta este începător. Atunci când vâslim pe ape liniștite, putem observa că până și cea mai mică adiere de vânt ne îngreunează vâslitul. În condiții de vânt puternic, cel mai probabil vom începe să vâslim haotic, în „disperare”, observând că nu ajungem parcă nicăieri.
În această situație trebuie să vâslim în unghi cu direcția vântului, astfel încât să ne putem apropia de linia țărmului. Odată ajunși aproape de țărm, vom putea vâsli cu mai multă ușurință. Deși ne va lua mai mult timp până la destinație mergând aproape de mal, așa vom fi mult mai în siguranță decât vâslind în larg. SFAT: Pentru a vedea direcția vântului, putem lega în vârful caiacului, într-un loc vizibil din carlingă, o bucată de ață colorată (nu mai lungă de 15cm). Când vântul bate, mișcarea aței ne va indica direcția vântului.
• Fulgere
Pe terenurile de golf, atunci când se apropie nori de furtună sau fulgere, se dau semnale de alarmă care atenționează jucătorii să părăsească spațiul verde. În larg însă nu ne va avertiza nimeni atunci când o furtună se apropie, iar in caiac suntem vulnerabili în fața descărcărilor electrice.
Dacă observăm nori negri de furtună sau dacă începem să auzim tunete în depărtare, primul lucru care trebuie făcut este să vâslim rapid către cel mai apropiat țărm și să ne adăpostim acolo până trece furtuna. Dacă avem padele din metal, le vom lăsa cât mai departe de noi pe durata furtunii.
III. Când suntem cu adevărat pregătiți să ieșim singuri în larg?
Înainte de a ne aventura pe cont propriu cu caiacul, este obligatoriu să ne antrenăm cu un instructor specializat și să căpătăm destulă experiență în tehnica vâslitului. La orele de antrenament, vom începe prin a vâsli cu un coechipier sau alături de un grup. Vâslitul individual necesită încredere în propriile abilități și o cunoaștere completă a măsurilor de siguranță, căci este o experiență solicitantă, care ne va testa tehnica, rezistență și propriile limite.
Pe lângă echipamentele și accesoriile care nu trebuie să lipsească din caiac, pentru a ne asigura un vâslit ferit de pericole trebuie să fim siguri că în situații limită, de epuizare fizică și psihică, ne vom putea baza pe noi înșine. Trebuie să ne antrenăm și să ne dezvoltăm capacitățile fizice și abilitățile, căci vom avea nevoie să ne refacem rapid puterile și să ne revenim rapid după o accidentare. Trebuie să stăpânim până în cel mai mic detaliu tehnica vâslitului, urcarea și coborârea din caiac de pe mal și de pe ponton, dar și urcarea în caiac după o răsturnare.
Este esențial să putem interpreta modificările condițiilor meteo, trebuie să ne putem orienta în spațiu, indiferent de situație, să cunoaștem regulile de bază în navigație (dacă ieșim în larg, pe ape intens circulate) și, în caz de accident, este important să cunoaștem tehnici de prim ajutor și de semnalizare către eventualii salvatori.
Așadar, înainte de a ne aventura pe cont propriu cu caiacul, este esențial să fim conștienți de responsabilitățile și riscurile pe care trebuie să ni le asumăm .
