Un jucător incepător, o dată intrat în sala de biliard, ar trebui să se concentreze doar pe principalele piese de echipament: bilele, tacul, triunghiul și masa. Există de asemeni și câteva accesorii la fel de importante care pot îmbunătăți semnificativ calitatea jocului: creta, praful de talc și prelungitorul.
Primul lucru pe care jucătorul începător îl va observa este că pe masă sunt multe bile colorate, unele dungate, unele complet colorate, o bilă albă și una neagră. În jocul clasic de biliard (numit ”Bila 8”) sunt în total 16 bile, dintre care 7 sunt pline (adică sunt complet colorate), 7 sunt jumătăți (sunt bile albe de fapt, dar în partea mediană prezintă o fâșie groasă de culoare pe care este trecut numărul bilei), o bilă albă (sau bila de contact) și o bilă neagră.
Bilele sunt numerotate de la 1 la 15 astfel: între 1 și 7 sunt bilele pline, 8 este bila neagră, iar între 9 și 15 sunt bilele jumătăți. Bila albă nu este numerotată. Bila neagră nu intră în aceeași categorie cu bilele colorate, ea având un rol special pe parcursul jocului (Citiți mai multe în Regulamentul de joc). Deși cele 15 bile vor intra toate în buzunarele mesei de biliard până la finalul jocului, tacul nu va atinge decât bila albă, care la randul ei va pune în mișcare bilele colorate, ciocnindu-se cu ele.
Când va lua în mână pentru prima data tacul de biliard, jucătorul va observa ca acesta este din lemn, lung de 1,5m, nu are o greutate foarte mare (510-600g), este lucios și perfect drept și este alcătuit din mai multe părți:
• vârful tacului (engl. “the tip”), situat în partea cea mai subțire a instrumentului de joc, este secțiunea albă, lungă de câțiva centimetri, care susține partea poate cea mai importantă a tacului: pastila de piele din vârf, singura parte a tacului care atinge bilele.
• axul tacului (engl. “the shaft”) este secțiunea mediană din lemn, lucioasa și cilindrică, care se îngroașă treptat, pe masură ce se depărtează de vârf. Axul se termină la jumatatea tacului, unde se continuă prin mânerul tacului.
• mânerul tacului (engl. “the butt”) este capatul cel mai gros al tacului, de asemeni în formă cilindrică, iar în partea sa inferioară, aproape de capăt, poate fi înfășurat cu cauciuc, pentru a oferi o priză mai sigură jucătorului.
Pentru a oferi un joc de calitate, tacul trebuie să fie perfect drept. Pentru a verifica acest aspect, puneți tacul culcat pe masă și rostogoliți-l câțiva centimetri. Dacă tacul este drept, acesta se va rostologi în linie dreaptă, în mod firesc și uniform pe masă ; în caz contrar, va avea o traiectorie curbă. De asemeni, mânerul și axul tacului trebuie să fie în stare perfectă, adica netede, fără fisuri și bine lustruite. Orice denivelare sau asprime a mânerului va impiedica tacul să alunece ușor în mâna jucătorului atunci când acesta lovește bilele.
Pastila din vârful tacului trebuie să respecte urmatoarele caracteristici esențiale:
• să aibă forma ușor boltită (formă de dom) - în nici un caz să fie aplatizată complet ; forma boltită dă acuratețe loviturilor și permite jucătorului să lovească bila albă cu efect.
• să fie aspră la atingere – astfel, contactul cu bila albă va fi mai puternic și mai precis ; dacă pastila este tocită, va aluneca pe mingea albă la contactul cu aceasta, iar lovitura va fi slabă și imprecisă.
• să aibă suficientă cretă pe ea, pentru a oferi mai mult control și precizie loviturii. Aplicați cretă pe pastila din vârful tacului după fiecare lovitură!
Greutatea unui tac variază între 510 și 600 g. Deși diferența de greutate nu pare mare, un jucător poate simți diferența – un tac mai greu asigură mai multă putere loviturii, în timp ce un tac mai ușor oferă finețe și precizie.
Prețul unui tac de biliard variază între 10 și 1000 euro, în funcție de calitatea lemnului și de decorațiunile de pe mâner. Un jucător începător nu ar trebui însă să își facă griji în privința calității și prețului tacului - atât timp cât tacul este drept și neted, jucătorul poate exersa loviturile cu încredere.
O masă standard de biliard (adică cea întâlnită în barurile din oraș) este lungă de 2,4m și lată de 1,2m. Există și mese mai mici (de 2m), pentru cei care vor să se bucure de biliard în cofortul propriei locuințe, și mese mai mari (de 2,7m), întâlnite de regulă în sălile profesioniste de biliard. Tăblia mesei este acoperită de un material textil ușor catifelat (polyester sau lână), de regulă de culoare verde și, în mod obligatoriu, este perfect netedă și dreaptă. Masa prezintă 6 buzunare: câte unul în fiecare colț al mesei și încă două la jumătatea fiecărei laturi lungi ale acesteia. Buzunarele pot fi individuale, fiecare având câte un săculeț din material textil care păstrează bilele, sau pot fi conectate la un sistem de colectare, care aduce toate bilele într-un singur loc situat jos, în lateralul mesei.
Suprafața de joc este mărginită de o serie de balustrade late de lemn (sau grinzi), pe care de obicei jucătorii își lasă sticla de bere atunci când vine rândul lor să lovească bilele. Rolul balustradei este foarte important, căci jucătorul își sprijină mâna-suport pe aceasta, atunci când lovește bilele. Rețineți! Nu lăsați niciodată băuturi pe balustradă, căci dacă sticla se răstoarnă pe masă și băutura pătează materialul textil, trebuie schimbată întreaga suprafață de joc a mesei…mica neatenție vă poate costa cel puțin 150euro…
Veți mai observa că pe suprafața de joc, aproape de fiecare capăt al mesei, sunt două cercuri mici și albe, numite punct de cap (engl. “head spot”) și punct de spate (engl. “foot spot”). Înainte de începerea jocului, bilele colorate se așează pe masă, în forma unui triunghi, iar bila din vârful triunghiului trebuie poziționată pe punctul de spate. Bila albă, care va “sparge” bilele colorate, va fi așezată pe punctul de cap. Muchia interioară a balustradei, din imediata apropiere a suprafeței de joc, se numește manta și este acoperită cu același material textil ca și masa. Peretele mantalei nu este drept și perpendicular pe suprafața mesei, ci are formă triunghiulară, astfel încât bila îi lovește o muchie atunci cand ricoșează. Jucătorul se poate ajuta de manta atunci când trimite bilele în buzunare.
Triunghiul este un instrument de joc din lemn sau plastic, folosit de jucători pentru a aranja bilele pe masă înainte de începerea jocului.
Așezarea bilelor în triunghi:
- Se adună toate cele 15 zile (bilele colorate plus bila neagră) și se așează în interiorul triunghiului.
- În vârful triunghiului nu contează ce bilă colorată se așează, atât timp cât aceasta este situată exact pe punctul de spate (sau punctul de bătaie) de pe masă.
- Bila neagră trebuie așezată aproximativ în centrul triunghiului (sau imediat sub prima bilă din vârf).
- Regula generală în așezarea bilelor colorate în interiorul triunghiului este ca bilele pline să alterneze cu jumătățile. În cele două colțuri de la baza triunghiului, bilele trebuie să alterneze (dacă în colțul stânga este o bilă plină, în colțul dreapta va fi o bilă-jumătate).
- Când ridicați triunghiul, bilele trebuie să rămână în formație, în forma unui triunghi, lipite una de cealaltă.
Contactul dintre pastila tacului și bila albă trebuie să fie cât mai puternic, iar fricțiunea dintre acestea poate fi îmbunătățită folosind praf de cretă după fiecare lovitură. De asemeni, în timpul loviturii, tacul trebuie să alunece cu lejeritate pe mâna suport a jucătorului, iar praful de talc poate reduce considerabil fricțiunea pielii cu lemnul tacului.
În timp ce creta pentru vârful tacului se găsește în majoritatea barurilor și sălilor de biliard din oraș, puține localuri oferă jucătorilor și pudră de talc pentru mâini. De aceea, este recomandat ca un jucător care vrea într-adevăr să învețe să lovească bilele, să-și aducă de acasă un tub cu pudră de talc. O lovitură reușită înseamnă în primul rând finețe și precizie, iar acestea nu se pot obține decât dacă tacul alunecă perfect pe mâna suport.
Prelungitorul este de fapt un tac care prezintă în vârf o prelungire metalică în formă de cruce sau de U. Prelungitorul permite jucătorilor să lovească bilele greu accesibile, pentru care aceștia ar trebui în mod normal să se aplece peste masă pentru a le lovi.
