Ustensilele de lucru necesare în modelarea firului (Unelte pentru confecționatul bijuteriilor)
Deși firele subțiri pot fi modelate destul de ușor cu mâna liberă, bijuteriile conțin de obicei detalii fine care impun utilizarea unor instrumente specifice, ca de exemplu:
• clește cu vârfuri conice (round–nose plies) - extrem de util în crearea buclelor
• clește cu vârful curbat – util în înfășurarea firului în jurul unei mandrine (instrument tubular și subțire)
• clește cu vârful plat – prinde și fixează eficient firul, sporind controlul asupra acestuia.
• clește cu vârfurile din nylon
- Vârfurile ușor cauciucate protejează firul de eventualele zgârieturi și deformări pe care un clește metalic le-ar putea produce.
• clește special pentru tăiat
- Atenție la firele groase și cu memorie (memory wires), căci acestea pot strica lamele unui clește standard pentru tăiat. Dacă lucrați cu fire din metale nobile, scumpe, pretențioase, este recomandat să investiți mai mult în calitatea unui astfel de clește, care va tăia firul cu mai multă acuratețe și precizie.
•mandrină – matriță tubulară pe care este înfășurat firul pentru a crea bucle perfecte. În locul acesteia poate fi folosit cam orice instrument lung, subțire și tubular (de preferință din material dur), ca de exemplu vârful unei șurubelnițe.
Firul metalic folosit în crearea bijuteriilor poate varia în funcție de material, culoare, calitate și greutate, respectiv calibru/diametru. Un începător în acest hobby va lucra inițial cu sârmă de cupru emailat, putând avansa, după multă practică, la lucrul cu materiale mai calitative. Un astfel de exemplu este Niobiu, un material de diferite culori și cu proprietăți non-alergenice în contact cu pielea purtătorului.
De asemeni, firul de Argint (fir placat cu Argint sau Argint veritabil) sau cel din Aur reprezintă o opțiune recomandată doar pentru creatorii de bijuterii cu destulă experiență de lucru în domeniu. Un nou tip de fir de Argint disponibil pe piață este cel din Argentium, metal care nu se mai înegrește și rezistă mai bine la zgârieturi și lovituri.
Firul metalic utilizat în crearea bijuteriilor poate avea diferite grade de duritate. Astfel, se pot deosebi:
a) fire metalice foarte moi („dead soft”) – fire metalice care se îndoaie foarte ușor și își pierd forma inițială dacă se aplică asupra lor un minim de presiune. De aceea, aceste fire pot fi folosite în elaborarea unor aranjamente ornamentale deosebite, în jurul bijuteriei centrale a medalionului, sau de-a lungul firului central, unde de obicei riscul de a fi supuse presiunii este minim.
b) fire metalice medii ca duritate („half hard”) – aceste fire se îndoaie destul de ușor, însă utilizând ustensile specifice și rezistă la presiune mai mare decât firele din prima categorie. Din acest tip de fire se confecționează elementele de prindere și de siguranță ale bijuteriei.
c) fire metalice foarte tari („full hard”) – fire dificil de modelat și care își mențin forma în aproape orice condiție. Poate fi folosit ca fir de bază pentru coliere, brățări, brelocuri și alte bijuterii.
d) fire metalice cu memorie („memory wire”) – fir dur, confecționat din oțel, în condiții speciale (la temperaturi foarte joase), care își păstrează forma în aproape orice condiții de acțiune mecanică. Poate fi modelat din fabrică în diverse forme, însă doar forma circulară, spiralată, este cea folosită în crearea bijuteriilor. Din acest fir se modelează coliere și brățări.
Grosimea firului metalic variază, în numere de calibru, de obicei între valorile 18g și 26+g, unde 18g indică un fir foarte gros, iar 26+g un fir extrem de subțire.
Majoritatea începătorilor /amatori în realizarea bijuteriilor învață chiar din prima zi să facă bucle, spirale, zale elementare din firul metalic, fără a avea nevoie de sfatul unui specialist. De aceea, vom analiza mai jos alte două tehnici de prelucrare a firului: crearea buclelor concentrice și întărirea mecanică a firului.
1. Pentru a crea două bucle concentrice (o buclă în interiorul unei alte bucle), vom începe cu o buclă mică, facută în vârful unui fir și, utilizând un clește cu vârful plat, sau un clește cu vârfurile din nylon, fixăm bucla bine, apucând-o de latura ei plată. Folosind bucata de fir rămasă, creem o nouă buclă, de diametrul dorit, în jurul buclei inițiale.
O dată obținut modelul dorit, mai putem face o buclă mică în capătul superior al firului ornamentului, pentru a-l putea integra în designul unui pandantiv, a unor cercei sau a unei brățări.
2. Întărirea mecanică a firului este recomandată în finisarea elementelor de închidere, respectiv de legătură ale unui lanț, care sunt de obicei supuse unei presiuni mai mari. Acest procedeu constă în așezarea firului (sau a zalei) pe un suport fix, dur și apoi baterea acestuia cu un ciocănel până când este aplatizat suficient. Firul astfel aplatizat este mai rezistent.
Atenție însă! Firul bătut prea mult își poate pierde din rezistență; de asemeni, întărirea firului nu poate fi făcută decât o singură dată într-un loc – revenirile ulterioare asupra lui și încercările repetate de a-i schimba forma și de a-l întări din nou vor rupe, cel mai probabil, firul.
Deși zalele unui lanț pot fi modelate și întrepătrunse una în cealaltă în nenumărate forme și variante, lanțurile „clasice” prezintă, de obicei, unul dintre următoarele 5 design-uri:
• „Figaro” : trei zale mici, circulare, consecutive, sunt urmate de o a patra za mai mare și ovală.
• „Cable chain” (lanț de tip „cablu”) – zale mici, egale ca mărime, prinse strâns una de cealaltă. Zalele pot avea un diametru mai mare sau mai mic, însă important în cazul acestui tip de lanț este că toate zalele sunt identice.
• „Zale plate” – ca și în cazul lanțului de mai sus, de tip „cable”, zalele sunt toate egale ca mărime, însă sunt aplatizate și prezintă mici șanțuri în locul în care se întrepătrund una în cealaltă.
• zale „lungi și înguste” (engl. „long and short”) – la fel ca și lanțul Figaro, după 3 zale mici și egale, urmează o za mai mare, de legătură, însă în acest caz a patra za nu este ovală, ci dreptunghiulară.
• „Litera 8” (engl. „Figure eight”) – zalele au forma cifrei 8 și pot fi aplatizate, decorate discret cu diverse modele sau ondulate. Un astfel de lanț poate fi extra fin (subțire), mediu, gros sau foarte gros.
upă câteva ore neîntrerupte de lucru cu firele și mărgelele, pe un scaun, în fața unui birou, micul artizan poate acuza dureri ale încheieturii mâinilor, ale brațelor, umerilor, spatelui și ale gâtului, cauzate de încordarea prelungită a mușchilor respectivi. Ignorarea acestor dureri va provoca, în cele din urmă, dureri musculare acute care vor împiedica artistul să lucreze și îl vor obliga să ia o pauză prelungită pentru refacere.
Pentru a preveni apariția și agravarea acestor dureri, sunt recomandate următoarele:
- Faceți pauze dese în care vă ridicați de pe scaun, vă plimbați puțin, luați o gură de aer, vă întindeți și vă relaxați. De asemeni puteți roti ușor brațele întinse, pe lângă corp, capul (de sus în jos, de la stânga la dreapta), încheieturile mâinilor, întreg trunchiul etc.
- O poziție corectă pe scaun, cu spatele drept și cu masa de lucru la nivelul mijlocului, este absolut necesară, mai ales când durata șederii depășește câteva ore pe zi. Poziția picioarelor sub masă este de asemeni importantă – în mod corect, genunchii sunt îndoiți sub masă, iar tălpile picioarelor se lipesc complet de podea.
- Iluminați corect camera, respectiv spațiul de lucru, pentru a nu vă obosi vederea și dacă este cazul, folosiți lentile speciale pentru mărire sau ochelari. Bijuteriile realizate manual conțin de multe ori detalii foarte mici și îmbinături atât de fine încât o lentilă ajutătoare este mai mult decât binevenită.
- Protejați-vă ochii cu ochelari speciali de protecție când tăiați fire de metal, căci micile bucăți tăiate pot avea traiectorii neprevăzute și cu siguranță nu puteți risca să vă sară așchiile metalice în ochi.
- Lucrați cu mare grijă cu ustensilele ascuțite (de ex clești pentru tăiat, sule) și în cazul unei zgârieturi sau tăieturi, dezinfectați bine rana și consultați un medic pentru eventualitatea unei injecții anti-tetanus.
