• Regulamentul jocului de badminton (pe scurt) •
1. Terenul de bandminton
Conform regulamentului oficial de badminton, terenul de joc are mărimea de 13.40 m x 5.18 m la meciurile de simplu și de 13.40 m x 6.10 m la meciurile de dublu. Același teren este folosit și pentru meciurile de simplu și dublu, cu diferența că se trag niște linii despărțitoare vizibile. Terenul este împărțit în două părti egale de un fileu (plasă) cu înălțimea de 1,5m la mijloc și 1,5m la capete.
Culoarea terenului de badminton este de regulă fie verde, fie albastră.
2.Jocul
Un arbitru principal, ajutat de un arbitru de serviciu și 6 arbitri de linie, supraveghează concursul. Înaintea începerii jocului se realizează tragerea la sorți. Sportivul care câștigă are trei opțiuni: să servească, să primească serva sau să își aleagă un teren.
Un punct se pierde când fluturașul lovește plasa, cade în afara terenului de joc sau când se comit greșeli.
3. Greșeli
* fluturașul lovește sportivul
* corpul sportivului sau racheta sportivului ating plasa
* fluturașul atinge pământul înainte să treacă de plasă
* fluturașul este lovit de două ori
* serva este executată de deasupra taliei
* unul dintre jucători lovește fluturașul în terenul advers
După încheierea unui schimb de mingi, partea care a câștigat va avea un punct și va servi.
4. Regulament servă
* Serva se face în diagonală,
* Racheta trebuie să se miște de jos în sus atunci când se servește,
* Picioarele sportivului aflat la serviciu trebuie să atingă amândouă pământul,
* Serva nu trebuie să se facă deasupra taliei
Concursul se termină când sportivul (sportivii) câștigă două seturi de 21 puncte.
•• Priza rachetei de badminton ••
Ținând într-un mod necorespunzător racheta de badminton în mână, loviturile vor fi mai slabe și mai puțin precise. Loviturile fiind astfel limitate în acuratețea și puterea lor, jocul va fi simțit ca fiind unul nesatisfăcător și slab.
Cele mai cunoascute două stiluri de priză sunt:
- Priză de dreapta (forhand)
- Priză cu reverul (backhand)
După cum sugerează și denumirea acestor prize, priza de dreapta permite lovirea fluturașului pe partea dreaptă a corpului, iar priza cu reverul permite lovituri cu reverul mâinii drepte, mișcarea pornind din partea stângă a corpului.
Priza de dreapta (forehand)
Această priză permite lovituri lejere atunci când fluturașul vine spre partea draptă a corpului sau în zona capului.
Jucătorul ține inițial cu mâna stângă (în cazul în care este dreptaci) capul rachetei astfel încât coada rachetei să fie paraleleă cu pământul și îndreptată către abdomenul său. Cu mâna dreaptă apucă coada rachetei ca și cum ar strânge mâna unui prieten aflat în fața lui. Degetul mare și arătătorul vor fi poziționate în forma literei V
Mânerul rachetei trebuie ținut lejer între degete pentru mai multă flexibilitate în lovirea fluturașului. Jucătorul poate apuca mai din scurt mânerul (mai aproape de tijă) pentru mai mult control și acuratețe în serviciu sau în loviturile de la mijlocul terenului.
Priza cu reverul (backhand)
Această priză este utilă în loviturile de pe partea stângă a corpului
Mânerul rachetei se apucă cu mâna dreaptă exact ca în priza de dreapta, prezentată anterior. Ținând racheta paralel cu pământul, rotiți mâna în direcția opusă acelor de ceasornic, astfel încât forma literei V (dintre degetul mare și cel arătător) se se miște către stânga. Mânerul rachetei va fi ținut, de asemeni, lejer între degete. Pentru control sporit și o mai mare acuratețe în lovituri, apropiați priza de tija metalică a rachetei (respectiv capul rachetei).
Priza „The panhandle”
Așezați racheta de badminton pe podea și ridicați-o pe jos cu mâna dreaptă, fără a roti racheta în mână, pur și simplu se pune mâna pe mâner, se ridică racheta de pe sol și se înfășoară ușor degetele în jurul mânerului.
Această priză este folosită în loviturile de smash de dreapta, de lângă fileu.
Priza "pe degetul mare”
Degetul mare al mâinii se poziționează inițial în spatele mânerului rachetei, astfel încât să fie îndreptat către capul rachetei, dar ușor în diagonală (nu în linie draptă). Doar baza degetului mare va fi în contact cu mânerul rachetei.
Strânsoarea rachetei va fi lejeră.
Acest tip de priză împiedică flexarea încheieturii mâinii și rotația antebrațului, iar mișcarea corectă dă impresia de ridicare a rachetei de desupt, împingând ușor cu baza degetului mare al mâinii. Astfel, în timpul loviturii, mâna este flexată doar de la cot, de sus în jos.
Această priză permite loviturile de smash cu reverul, de lângă fileu
•• Jocul de picioare ••
Mulți începători în badminton nu consideră jocul de picioare ca fiind esențial pentru câștigarea meciului. Se concentrează în schimb pe trimiterea unor smash-uri foarte puternice cu care speră să își deruteze adversarul.
Adevărul este că un joc de picioare bun este un atu mult mai important decat smash-uri de 300km/h. Astfel, un joc de picioare eficient și organizat garantează viteză și agilitate pe teren, permițându-i jucătorului să se miște rapid și să respingă serviciile adversarului. Jocul de badminton se bazează pe viteză. Fluturașul zboară cu viteză foarte mare și, pentru a-l lovi, jucătorul trebuie să fie mai rapid decât acesta.
Mișcarea eficientă pe teren
Punctul de plecare (baza) al tuturor mișcărilor pe teren trebuie să fie întotdeauna punctul roșu indicat în imagine, iar săgețile indică traiectoriile aproximative prin care jucătorul poate acoperi tot terenul de joc. De fiecare dată când ne îndepartăm de bază pentru a lovi fluturasul, trebuie să revenim imediat în punctul de plecare și să ne pregătim pentru următorul serviciu.
De exemplu, ne mutăm în punctul A pentru a lovi fluturașul și rămânem acolo. Dacă oponentul trimite fluturașul în punctul B, sunt slabe șanse să putem ajunge la timp în punctul B din poziția curentă (punctul A). Dacă ne-am fi întors în punctul-bază dupa prima lovitură, am fi ajuns la timp la fluturașul trimis către punctul B.
Cum ne putem îmbunătăți mișcarea pe teren?
Există multe strategii de îmbunătățire a agilității și vitezei pe teren, însă fiecare jucător va aplica metodele pe care le consideră cele mai potrivite pentru dezvoltarea sa. Prezentăm 6 sfaturi utile pe care le puteți integra în jocul de badminton:
- Faceți doar 2-3 pași când vă deplasați către fundul terenului.
- Faceți doar câte un pas mare în lateral.
- Înaintați doar cu 2-3 pași către fileu.
Vi se par prea puțini 2-3 pași pentru a acoperi terenul?
Secretul este să întindem picioarele cât de mult putem și să ne menținem echilibrul. Dacă suntem începători, putem face mai mulți pași. Vom reduce treptat numărul pașilor pe măsură ce învățăm să ne mișcăm mai rapid și să ne menținem echilibrul.
Menținerea echilibrului
În timp ce ținem racheta cu o mână, pe cealaltă o vom întinde în lateral pentru a ne menține echilibrul mai bine. Menținerea echilibrului cu mâna liberă ne va ajuta să ne întoarcem mai repede în punctul-bază.
Postura corectă
Aflat în poziție de „ready” (înainte ca oponentul să servească), jucătorul ține un picior mai în față și celălalt mai în spate, depărtate ușor (ca în imaginea alăturată).
Dacă fluturașul este servit în față, lângă fileu, ne împingem în vârful piciorului din spate pentru a ne propulsa greutatea corpului în față. Dacă fluturașul este servit către linia de fund a terenului, ne ducem greutatea corporală în spate împingând din vârful piciorului din față.
Aceste mișcări ne ajută să reacționăm mai repede atunci când fluturașul este servit și să ne îmbunătățim mobilitatea în teren.
•• Lovituri de bază în jocul de badminton ••
Pentru a stăpâni lovirea fluturașului din orice poziție, este absolut esențial să învățăm tehnicile corecte de joc. Perfecționarea personală în badminton începe cu însușirea noțiunilor de bază ale jocului:
- Loviturile înalte, pe deasupra capului (overhead) de dreapta (forehand) și cu reverul (backhand).
- Loviturile joase, pe sub mână (underarm) de dreapta (forehand) și cu reverul (backhand).
1. Loviturile înalte de dreapta și cu reverul
Când executăm lovituri înalte de dreapta, trunchiul este îndreptat către lateral, nu către fileu. De exemplu, un dreptaci va ține trunchiul în lateral, cu piciorul stâng în față, iar piciorul drept mai în spate. Picioarele formează un unghi ascuțit, asemănător cu litera L, ca în imaginea alăturată.
Această poziție ne oferă mai multă flexibilitate în rotirea completă a brațului. Pentru a trimite fluturașul dintr-un capăt al terenului in celălalt, nu avem nevoie de foarte multă forță, ci mai degrabă de flexibilitate și echilibru.
O lovitură reușită de badminton trebuie să aibă:
- O rotație completă a mâinii (rotire din umăr) - Ridicați racheta și duceți-o pe spate cât de mult puteți. Luând avânt, balansați mâna către față și loviți fluturașul. Mulți începători lovesc fluturașul greșit deoarece nu își rotesc brațul complet pentru a lovi cu putere maximă.
- Rotirea trunchiului din talie – Pentru a adăuga mai multă putere loviturii, vom roti ușor talia în timp ce ridicăm mâna în spate pentru o rotație completă a acesteia înainte de a lovi fluturașul.
- Echilibrul corpului – Putem trimite lovituri corecte ale fluturașului doar dacă știm să ne menținem corpul în echilibru. Stabilitatea corpului stă la baza unei lovituri reușite – în caz contrar, ne vom concentra mai mult pe găsirea echilibrului și evitarea unei căzături decât pe lovirea fluturașului.
După ce lovim fluturașul prin rotația completă a brațului, forța loviturii duce greutatea corpului în față și, pentru a ne menține echilibrul, trebuie să facem rapid un pas mare în față. Menținerea echilibrului după astfel de lovituri înalte ne va permite să revenim rapid în punctul-bază al terenului și să ne pregătim pentru următoarea lovitură.
- Zvâcnire din încheietura mâinii – când situația o cere, putem spori puterea loviturii zvâcnind scurt din încheietura mâinii. De exemplu, când trimitem lovituri înalte de pe linia de fund a terenului sau de lângă fileu, putem completa rotația brațului cu zvâcnirea scurtă a încheieturii mâinii.
Puterea loviturii este dată de rotirea pe spate a brațului, iar zvâcnirea din încheietura mâinii poate îmbunătăți lovituri înalte (clear/bob) și smash-urile.
2. Loviturile joase (underarm) de dreapta și cu reverul
Spre deosebire de loviturile înalte, cele joase se bazează pe un alt set de reguli:
- Nu trebuie să rotim complet brațul – o rotire completă a brațului la o lovitură joasă nu generează multă forță ca în cazul loviturilor înalte. Începătorii în badminton fac des această greșeală, inspirându-se din tenis și squash, unde loviturile joase se trimit cu rotatii complete de braț.
- Zvâcnire scurtă din încheietura mâinii și din cot – Puterea unei lovituri joase este dată în primul rând de zvâcnirile scurte ale încheieturii mâinii și din rotirea ușoară a cotului.
- Echilibrul corporal – păstrarea echilibrului atât în lansarea loviturilor scurte, cât și în mișcarea pe teren este esențială pentru un joc de calitate.
