• Serviciul în badminton
În jocul de badminton se poate servi prin două metode principale (serva înaltă și serva joasă), în funcție de unde dorim să trimitem fluturașul. Calitatea serviciului poate influența semnificativ rezultatul meciului – un serviciu slab îi oferă de obicei adversarului posibilitatea de a ataca.
a. Serviciul înalt în badminton
Acest serviciu este util când dorim să trimitem fluturașul în celălalt capăt al terenului. O servă înaltă bună trebuie să trimită fluturașul cât mai aproape de linia de fund a terenului, inducând în eroare adversarul și împiedicându-l să raspundă cu un smah. Cel mai probabil, acesta va răspunde cu o lovitură joasă căzută (drop).
Sfat: Încercați să trimiteți fluturașul în zona de rever (backhand) a oponentului. Obiectivul este forțarea oponentului să își folosească reverul. Motivul – Cei mai mulți jucători de badminton, chiar și cei de talie mondială, nu pot lovi foarte puternic cu reverul.
Exemplificare: Sunteți în punctul X și vă pregătiți pentru o servă înaltă. Adversarul este dreptaci. Așadar, încercați să trimiteți fluturașul în punctul A. Această lovitură va forța practic oponentul să își folosească reverul și să vă întoarcă o lovitură slabă.
Dacă adversarul refuză să își folosească reverul, va fi nevoit să se depărteze mult de baza sa pentru a atinge fluturașul, lăsând astfel terenul descoperit și oferindu-vă șansa să controlați jocul dacă nu are un joc de picioare foarte bun.
Cum se execută un serviciu înalt?
- Ținem fluturașul de baza penelor, cu capul în jos astfel încât dacă i-am da drumul, acesta ar cădea vertical pe sol.
- Trunchiul este îndreptat în lateral (umărul mâinii care ține fluturașul este îndreptat către fileu) și relaxăm mâna cu care ținem racheta.
- Dăm drumul fluturașului și aducem de jos în sus racheta, printr-o mișcare de rotație. În același timp, rotim trunchiul din mijloc, întorcându-l către direcția zborului fluturașului. Ridicând ușor trunchiul din talie, putem determina fluturașul să zboare mai sus.
- Piciorul din spate se va ridica de la sol, pe vârful degetelor, în mod natural, urmărind rotirea trunchiului.
b. Serviciul jos în badminton
Folosim acest serviciu când dorim ca fluturașul să cadă cât mai aproape de fileu, în fața adversarului. O servă joasă bună îi va permite fluturașului să zboare chiar deasupra fileului, la câțiva centimetri de acesta. Dacă serva joasă nu ne reușește, oponentul poate veni rapid lângă fileu pentru a ne răspunde cu un smah.
Dacă este executată bine, serva joasă împiedică oponentul să execute lovituri de atac. Spre deosebire de serva înaltă, nu vom trimite fluturasul pe partea reverului adversarului, ci oriunde în fața lui, indiferent de calitatea jocului său de picioare.
Pașii unui serviciu jos:
- Ținem fluturașul de vârful penelor, cu capul îndreptat către sol.
- Aducem racheta imediat în spatele fluturașului.
- Ducem ușor piciorul drept mai în față (dacă suntem dreptaci).
- În timp ce dăm drumul fluturașului, zvâcnim scurt din încheietura mâinii, ridicăm racheta și, împingând degetul mare în manerul acesteia, înspre direcția zborului fluturașului, vom controla traiectoria loviturii.
c. Serviciul capcană
Putem folosi un serviciu capcană pentru a ne păcăli oponentul astfel:
Ne luăm poziția pentru serviciu jos astfel încât oponentul să aștepte o servă joasă. Când servim, vom apăsa mai tare cu degetul mare în mânerul rachetei și vom zvâcni mai puternic din încheietura mâinii, astfel încât fluturașul să zboare mult mai sus și cu viteză, îndreptându-se către linia de fund a terenului.
•• Loviturile înalte în badminton ••
Loviturile înalte („clear/lob” în engleză) sunt decisive în jocul de badminton și sunt primele noțiuni care trebuie stăpânite de către orice jucător începător. Loviturile înalte au ca scop trimiterea fluturașului în celălalt capăt al terenului și reprezintă o tehnică defensivă eficientă.
Rolul defensiv al loviturilor înalte
Deoarece fluturașul zboară foarte sus și se îndreaptă către linia de fund a terenului:
- adversarul are foarte puține șanse să răspundă cu un smash puternic.
- avem mai mult timp la dispoziție pentru a ne întoarce în punctul-bază și pentru a ne pregăti de următoarea lovitură.
- adversarul va răspunde cel mai probabil cu o lovitură joasă, mai slabă.
Dacă totuși acesta reușește să ajungă la timp la fluturaș și să trimită un smash, lovitura sa nu va fi foarte puternică.
Cum trimitem lovituri înalte?
Această tehnică defensivă constă în trimiterea fluturașului către linia de fund a terenului, la modul ideal cât mai aproape de aceasta.
Imaginea alăturată indică punctele ideale în care să trimitem fluturașul prin lovituri înalte – aceste puncte solicită adversarul la maxim, oferindu-ne posibilitatea de a controla jocul.
Tehnici defensive
>> Prin lovituri înalte „overhead” (pe deasupra capului)
Dacă adversarul servește înalt, trimițând fluturașul la înălțime, către linia de fund a terenului nostru, îi putem răspunde tot printr-o lovitură înaltă astfel:
- Dacă fluturașul zboară prea sus și nu îl putem atinge, facem rapid 2-3 pași în spate, menținându-ne cu atenție echilibrul.
- Fluturașul trebuie lovit cât este încă în aer, la înălțime, nu când se află în cădere, la mică distanță de sol.
- Extindem brațul, ducându-l în spate, cât de mult putem pentru a ne lua avânt.
- Vom lovi fluturașul când ajunge deasupra capului nostru. Punctul ideal de impact este indicat în imagine, printr-un „X”. Pentru a lovi corespunzător fluturașul, brațul trebuie să descrie o rotație completă în aer.
- Ne întoarcem în punctul-bază.
>> Prin lovituri înalte „underarm”
Dacă adversarul trimite o lovitură joasă către noi, iar fluturașul are tendința să cadă în fața noastră, putem răspunde printr-o lovitură „underarm” astfel:
- Înaintăm cu 1-2 pași mari, întinzând picioarele cât putem de mult fără a ne dezechilibra.
- Întindem racheta pentru a ajunge la fluturaș și, pentru a-l lovi, ridicăm racheta de la sol, printr-o zvâcnire din încheietura mâinii. De aici lovirea fluturașului capătă forța – din svâcnirea scurtă a încheieturii mâinii.
- Pentru a trimite fluturașul în direcția dorită, controlăm racheta din încheietura mâinii. O lovitură înaltă prin „underarm” va trimite fluturașul către linia de fund a terenului adversarului, după cum indică imaginea alăturată.
- Ne întoarcem în punctul-bază.
•• Loviturile joase („drop shot”) ••
Loviturile joase în badminton pot avea rol atât defensiv, cât și ofensiv, în funcție de circumstanțe. Lovitura joasă este o lovitură mai grea decât una înaltă, căci necesită finețe și dexteritate, însă oricine o poate învăța dacă perseverează.
La bază, această lovitură constă în trimiterea fluturașului de pe lina de fund a terenului nostru cât mai aproape de fileu în terenul advers. O lovitura joasă bună trimite fluturașul în zbor chiar pe deasupra fileului, la câțiva cm de acesta și va ateriza pe teren imediat înaintea liniei de serviciu, în punctele indicate in imaginea de mai sus.
Cum această lovitură nu ne iese din prima, nu trebuie să ne descurajăm, ci să stăpânim serviciul corect și mai apoi vom putea trimite fluturașul cu precizie, pe măsură ce ne perfecționăm jocul.
Despre loviturile joase (lovituri „drop”)
Atunci când adversarul trimite o lovitură înaltă, astfel încât fluturașul se îndreaptă către linia de fund a terenului, avem 3 opțiuni: răspundem printr-o lovitură înaltă („lob”), o lovitură joasă („drop”) sau printr-un smash. Antrenorii de badminton nu recomandă să răspundem printr-un smash, chiar dacă ajungem la fluturaș pentru a trimite un smash din zbor, căci distanța mare până la fileu nu ne permite să trimitem lovituri puternice. Astfel, vom apela fie la o lovitură înaltă, fie la una joasă, ambele fiind tehnici defensive în acest caz.
Dacă reușim să trimitem o lovitură joasă și imediat după o lovitură înaltă, vom scoate adversarul din baza sa și, având terenul practic descoperit, vom putea ataca pentru a obține un punct în plus.
Cum trimitem o lovitură joasă?
Tehnica lovirii se bazează pe o rotire completă a brațului, însă o mișcare ușoară a acestuia, căci lovitura este mai degrabă de finețe și precizie decât de putere.
Rotirea completă a brațului:
Ca și în cazul loviturilor înalte (overhead), brațul trebuie să urmeze o mișcare circulară completă înainte de a lovi fluturașul, iar avântul luat de rachetă trebuie să fie suficient încât să trimită fluturașul în zbor pe deasupra fileului, la o distanță cât mai mică față de acesta. Știind că această lovitură este de finețe, mulți începători fac greșeala să lovească prea slab fluturașul, fără a face rotația completă a mâinii. Această rotație este absolut esențială pentru o lovitură joasă reușită, chiar dacă lovitura nu necesită prea multă forță.
Când trebuie să lovim fluturașul?
- Ne vom pregăti să lovim fluturașul din zbor, atunci când acesta se află deasupra noastră, la înălțimea maximă pe care o putem ajunge cu racheta.
- Lovim fluturașul când acesta se află în aer, la înălțime, în fața noastră (în unghi de 45grade cu corpul nostru). Punctul X din imagine indică punctul optim în care trebuie să lovim fluturașul.
- Pentru a lovi, deschidem brațele larg și ridicăm pieptul, ducând mâna care ține racheta mult pe spate, pentru a da avânt loviturii.
- Vom trimite fluturașul într-o traiectorie descendentă, lovindu-l la înălțime în aer, după ce brațul face o rotație completă. De fapt, rotirea brațului va trimite automat fluturașul în direcția dorită, către fileu.
- Este important să ne menținem echilibrul după ce lovim fluturașul, pentru a ne întoarce rapid în punctul-bază – avântul brațului va duce greutatea corpului în față și, ducând rapid un picior în față, putem susține mai bine această greutate suplimentară, păstrându-ne echilibrul.
•• Smash-ul ••
Smash-ul este o puternică lovitură ofensivă în badminton. Deși mulți cred că trimiterea fluturașului cu 300km/h garantează un smash reușit și un punct câștigat, această convingere este departe de adevăr.
Vom trimite un smash doar dacă suntem convinși că această lovitură ne va aduce cu siguranță un punct. Deși este o lovitură puternică (dacă este executată corect), trebuie să fim conștienți că smash-ul are și o serie de dezavantaje de care dacă nu ținem cont, se pot întoarce cu ușurință împotriva noastră.
Dezavantajele unui smash
- Ne încetinește jocul de picioare:
O lovitură de smash necesită o rotație puternică a brațului, iar această mișcare puternică a mâinii ne poate dezechilibra cu ușurință. În această situație, ne concentrăm în primul rând pe restabilirea și menținerea echilibrului corpului, pierzând astfel timp prețios pentru a ne întoarce în punctul-bază. Dacă adversarul reușește să respingă smash-ul și să ne atace la rândul său, ne va fi greu să ajungem fluturașul la timp.
- Dacă este trimis de pe linia de fund a terenului, smash-ul își pierde din eficiență:
Eficiența unui smash se bazează pe lovitura din scurt, în unghi cât mai ascuțit, la o distanță mică de sol și cu viteză mare, astfel încât oponentului să îi fie imposibil să atingă fluturașul înainte ca acesta să lovească solul. Cu cât distanța față de fileu este mai mare, cu atât fluturașul va zbura mai mult în aer, își va pierde din viteză, iar timpul crescut până la aterizare îi va permite oponentului să anticipeze și să respingă lovitura. Mai mult decât atât, trimiterea unui smash ne va dezechilibra, iar adversarul poate profita de acest dezavantaj.
Cum trimitem un smash?
În primul rând ne asigurăm că stăm bine pe picioare, iar postura corpului este bine echilibrată. Dacă nu avem o poziție fermă și stabilă atunci când lovim fluturașul, smash-ul trimis nu va fi puternic, căci corpul se concentrează pe menținerea echilibrului, nu pe puterea și eficiența rotirii brațului.
- Vom lovi fluturașul cât timp acesta se află în aer, la înălțime. Înălțimea de la care este lovit fluturașul garantează un unghi ascuțit loviturii. Când fluturașul ajunge în punctul X indicat în imagine, începem mișcarea de rotație a brațului (mâna fiind deja dusă în spate). Atenție: Trebuie să ne concentrăm pe eficiența loviturii de smash, nu pe forța și viteza cu care o executăm! Dacă un smash prea puternic ne dezechilibrează și, neavând timp să ne întoarcem în punctul-bază, adversarul respinge smash-ul și ne atacă, câștigând punctul, ce sens a mai avut să atacăm prin smash??
- Când lovim, ne deschidem pieptul și extindem mâinile cât de mult putem, completând astfel rotația brațului. Cu cât rotirea brațului este mai amplă și mai naturală, cu atât smash-ul va fi mai corect executat, iar traiectoria fluturașului va fi mai precisă.
- Fluturașul va fi lovit când este încă în aer, cu puțin în fața capului nostru. Când lovim, ne vom concentra pe 3 aspecte simultan: brațul să facă o rotire completă, lovim cu putere fluturașul și ne menținem echilibrul.
- După ce lovim, ne întoarcem rapid în punctul-bază și ne pregătim pentru următoarea lovitură.
Sfaturi:
- Înainte de a studia smash-ul, trebuie să stăpânim mai întâi loviturile de bază – loviturile înalte și loviturile joase.
- Îmbunătățirea smash-ului: Perfecționarea smash-ului are la bază o tehnică corectă de execuție! Așadar, vom învăța mai întâi cum să lovim corect un smash și vom adăuga treptat putere loviturii. Este important să nu lovim cât ne țin puterile încă de la început, căci vom învăța să ne concentrăm pe menținerea echilibrului, nu pe corectitudinea loviturii în sine.
- Nu trebuie să lovim prin smash toți fluturașii pe care îi prindem! Aceasta este o greșeală tipică a începătorilor care, din dorința de a arăta „cool” pe teren, trimit smash-uri adversarului de câte ori au ocazia. Nu trebuie să atacăm prin smash decât dacă suntem bine pregătiți pentru o astfel de lovitură – smash-ul este ca o sabie cu două tăișuri – dacă reușim lovitura, putem pune în dificultate adversarul și câștiga punctul, dar dacă adversarul ajunge la fluturaș și atacă la rândul său, ne prinde descoperiți și ne ia punctul.
- Înainte de a ataca prin smash, trebuie să punem în dificultate oponentul printr-o lovitură joasă și imediat după o lovitură înaltă. Astfel, smash-ul trimis va avea toate șansele să ne aducă punctul mult dorit.
•• Jocul la fileu ••
Este esențial să avem un joc bun la fileu pentru a putea controla porțiunea terenului de lângă fileu. Loviturile la fileu sunt însă dificile, căci necesită un control excelent al rachetei. Dacă stăpânim bine aceasta tehnică, putem ajunge rapid lângă fileu pentru a trimite fluturașul prin învârtire (tehnică denumită „spinning shot” sau „tumbling net shot”) sau prin salt („bounce shot”) în terenul advers – fluturașul este lovit încet, pentru ca zborul acestuia să fie cât mai jos (să treacă imediat pe deasupa fileului) și cât mai scurt (să cadă rapid pe sol).
Pentru început, trebuie să stăpânim foarte bine tehnicile de bază – loviturile înalte și loviturile joase. Astfel, vom învăța să controlăm racheta cât mai bine și ne vom îmbunătăți jocul de picioare. În funcție de situație, putem înlocui lovitura la fileu cu o lovitură înaltă de la nivelul taliei „underarm” sau cu lovitură înaltă de lângă fileu („net lift”), prin care ridicăm efectiv fluturașul și îl trimitem înalt, către linia de fund a terenului advers.
Stăpânirea jocului la fileu
Pentru a stăpâni jocul la fileu, trebuie să ne dezvoltăm mai întâi următoarele deprinderi:
- Un joc de picioare foarte bun
Jocul de picioare este esențial căci trebuie să ajungem rapid lângă fileu, pentru a lovi fluturașul. Este important să prindem fluturașul cât timp acesta zboară la înălțime și îl vom lovi imediat cum ajungem lânga fileu, la înălțimea maximă pe care o atinge fluturașul în zbor. Putem încerca o lovitură la fileu doar dacă adversarul ne răspunde cu o lovitură joasă lângă fileu („drop shot”) sau dacă ne trimite o lovitură la fileu. Dacă înălțimea fluturașului ne permite, putem încerca un smash de lângă fileu.
- Controlul rachetei de badminton
În primul rând, trebuie să fim siguri că ținem racheta în mână în mod corect. Tehnica loviturilor la fileu poate fi învățată doar dacă ținem racheta corect în mână. Controlul rachetei trebuie să fie atât de fin și precis încât să putem trimite fluturașul ușor pe deasupra fileului, astfel încât să cadă la sol imediat cum trece de fileu.
Forța ideală pe care trebuie să o imprimăm fluturașului o deprindem în timp, după multă practică. Lovitura la fileu este eficientă doar dacă putem trimite fluturașul în zbor, imediat pe deasupra fileului, cu suficientă putere încât să treacă de acesta, dar suficient de încet încât fluturașul să cadă la sol cât mai repede, în terenul advers.
Tehnica loviturii la fileu
Ținem racheta lângă fileu astfel încât fluturașul se lovește de racordaj și este respins în terenul advers, sărind ușor peste fileu.
Această tehnică este denumită „bounce shot”, deoarece fluturașul sare prin recul cu plasa rachetei în terenul advers, fără ca noi să îl lovim cu racheta prin rotirea mâinii – de fapt, sigurul mod prin care influențăm traiectoria fluturașului este înclinarea ușoară a capului rachetei.
După mai multe încercări, vom începe să simțim lovitura și să înclinăm racheta corespunzător. Traiectoria fluturașului depinde și de punctul de contact dintre capul acestuia și plasa rachetei. După ce învățăm tehnica „bouncing”, în care fluturașul sare în recul cu racheta în terenul advers, putem trece la lovituri la fileu mai avansate, prin care controlăm mai bine fluturașul.
